Desi nu sunt de specialitate, nu pot sa nu remarc cat de mult datoreaza sistemul medical romanesc unor oameni care nici macar nu sunt romani la origine (dar s-au demonstrat mai romani decat multi dintre ”patriotii” de TV, prin mostenirea pe care au lasat-o).

Primul a fost doctorul Carol Davilla. A sosit in Romania la 25 de ani, in 1853, dupa doctoratul sustinut la Paris si succesul avut in stingerea epidemiei de holera din regiunile Champagne și Cher. Fusese invitat la Bucuresti pentru 3 ani de domnitorul Barbu Stirbei, pentru a organiza serviciul sanitar, dar avea sa ramana o viata, bucurandu-se si de aprecierea lui Cuza si Carol I, dedicandu-si timpul si sanatatea realizarii sistemului romanesc de ambulante (care a salvat sute si mii de ostasi in timpul Razboiului de Independenta), punand bazele invatamantului medical romanesc, creand orfelinate, sprijinind activ realizarea Gradinii Botanice, sustinand cultura… Implicarea personala si sacrificiul sau – era adeseori ”pe teren”, inclusiv in preajma liniei intai a frontului – l-au imbolnavit de reumatism, tifos, antrax infectios, grabindu-i sfarsitul: s-a stins la 56 de ani, lasand insa o mostenire impresionanta.

Al doilea este Raed Arafat. O personalitate mai putin ”enciclopedica”, dar la fel de tenace. Un om care de 20 de ani a construit cu indarjire un serviciu care lupta pentru vietile oamenilor: Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare (SMURD). Cunosc cel putin un om care-i datoreaza viata acestui serviciu – si, indirect si domnului Arafat. (Probabil chiar si in clipa in care cineva citeste acest mesaj, o echipa SMURD alearga spre un nou caz). Ca si Davilla, nici Arafat nu s-a imbogatit. Ca si Davilla, Raed lasa ceva in urma sa. Si pentru asta merita respect, indiferent de opinia pe care o avem despre legea sanatatii…

Ei bine, fix pe el s-a gasit Traian Basescu sa-l jigneasca. Traiane, cand o actiune PORNITA DE TINE DE LA ZERO va salva macar jumatate din vietile pe care le salveaza SMURD-ul intr-o luna, atunci poti vorbi. Din pacate pentru noi toti insa, ”rezultatele” a aproape 8 ani de mandat (pe care mi-i datorezi si mie, Traiane, ca am votat de 2 ori impotriva contracandidatilor tai) ar trebui sa fie suficiente pentru a te face sa taci rusinat: populatia Romaniei a scazut alarmant (se va vedea odata cu rezultatele Recensamantului), dezamagirea si apatia sunt constantele vietii de zi cu zi, scarba fata de toata clasa politica in fruntea careia stai e ilustrata de absenteismul la vot. Iar tu ne servesti mereu aceleasi scandaluri, aceleasi mahalagisme, aceleasi diversiuni. Sa-ti fie rusine, Traian Basescu!

 

PS: O clarificare necesara. Vroisem sa scriu inca de anul trecut aceste randuri despre Carol Davilla. Agitatia ultimelor zile, pornita de la sprijinul pentu Raed Arafat mi-a adus aminte de ciorna salvata undeva. Recunosc ca nu am o opinie clar formata despre legea sanatatii si despre dezbaterea sistem sanitar public versus privat. Mi-e teama doar ca, din ”inertia” globalizarii,  am putea ajunge ca-n America, unde realitatea prezentata de neobositul Michael Moore in filmul ”Sicko” este extrem de apasatoare – omul de rand risca sa plateasca degeaba asigurari private de sanatate, pentru ca in final sa i se refuze ajutorul medical de catre asiguratorii a caror unic scop este profitul. Sunt insa total de acord cu dreptul oamenilor de a protesta liber, cu sau fara autorizatie, indiferent de nemultumirile pe care le au. Si sunt multe, ca doar suntem in al 23-lea an de la Revolutie, de cand tot speram la mai bine… Nu sunt de acord, evident, cu devastarile. Dar despre ele se vorbeste deja prea mult (avem Politie si Jandarmerie, sunt platiti, sa-si faca treaba!) si se uita fondul problemei: ca suntem intr-o deriva spre nicaieri. Si, din pacate, nu cei care ne conduc de zeci de ani ne vor scoate din ea.